EMDR urmează o abordare în opt faze:

1. Preluarea istoricului și planificarea tratamentului: Terapeutul adună informații despre istoricul clientului și identifică amintirile țintă care provoacă suferință.
2. Pregătire: Terapeutul explică procesul EMDR și ajută clientul să dezvolte mecanisme de coping și tehnici de relaxare (definirea „locului sigur”).
3. Evaluare: clientul identifică convingerile negative asociate cu amintirile țintă și selectează credințe pozitive pentru a le înlocui. Practic a treia fază a EMDR, evaluarea, activează memoria care este vizată în sesiune, prin identificarea și evaluarea fiecăreia dintre componentele memoriei: imagine, cogniție, afect și senzație corporală, cu ajutorul a doua scale Likert cu 7, respectiv 10 trepte.

In timpul sesiunilor de terapie EMDR pentru a evalua schimbările în emoție și cogniție, se utilizează două scale: scala Subjective Units of Disturbance (a Unităților subiective de perturbare) – SUD (10 trepte) și scala Validity of Cognition  (Validității Cogniției) – VOC) – 7 trepte. Cele doua scale se utilizează apoi repetitiv în timpul diferitelor etape pentru evaluarea subiectiva a gradului de desensibilizare, respectiv reprocesare. (APA, 2023)

4. Desensibilizare, reprocesarea si verificarea de noi canale asociative: Această fază implică rememorarea memoriei țintă în timp ce se angajează simultan în stimularea bilaterală (de exemplu, mișcări ale ochilor, atingeri sau sunete). Scopul este procesarea memoriei, reducându-i intensitatea emoțională.
5. Instalare: Convingerile pozitive sunt întărite, înlocuind credințele negative asociate cu memoria țintă.
6. Scanare corporală: clientul verifică orice tensiune fizică rămasă sau disconfort legat de memoria vizată.
7. Încheiere (închidere): Terapeutul ajută clientul să revină la o stare de echilibru și oferă strategii de coping pentru a face față oricărei suferințe reziduale.
8. Reevaluare: În sesiunile ulterioare, terapeutul și clientul evaluează progresul și abordează orice probleme rămase.

Fazele 4-5-6 sunt însoțite de BLS (Bilateral Stimulation) – SB (Stimulare Bilaterala). S-a constatat experimental că stimularea bilaterală, cum ar fi mișcarea laterală a ochilor, imită procesarea naturală care are loc în timpul somnului cu mișcarea rapidă a ochilor (REM) emițându-se ipoteza că această stimulare bilaterală facilitează integrarea amintirilor traumatice, ajutând pacienții să le reproceseze într-un mod care le reduce încărcătura emoțională. (Manual EMDR, 2023)

Cu toate acestea, deși EMDR si-a demonstrat eficacitatea în tratarea afecțiunilor legate de traume, mecanismele sale exacte nu sunt pe deplin înțelese, cercetările asupra eficacității sale fiind încă în curs de desfășurare. Terapia s-a extins dincolo de mișcările oculare pentru a include și alte forme de stimulare bilaterală (tactilă și/sau auditivă). Este important de reținut că EMDR este nevoie de a fi utilizat de către psihoterapeuți certificați și instruiți atât în alte forme de terapie, cât și în EMDR. (Shapiro, 2017)

Principiul de baza in EMDR este stimularea bilaterala dar, avându-se în vedere că nici acum, la ani buni de la inventarea (descoperirea empirică, prin observație) metodei, nu există o explicație consistentă asupra mecanismelor sale, ne putem pune întrebarea dacă este ea cu adevărat eficientă în desensibilizarea și reprocesarea imaginilor traumatice. Răspunsul îl găsim într-o meta-analiza a lui Lee & Cuijpers (2013), publicata în Journal of Behavioral Therapy and Experimental Psychiatry, 44(2):231-9., care concluzionează, cităm: „Contribuția mișcărilor oculare în procesarea amintirilor traumatice – Meta-analiză a studiilor publicate în ultimii 23 de ani (849 de subiecți): efectul este semnificativ superior în reducerea emoțiilor negative și a intensității imaginii, în comparație cu un grup fără MO.” (Lee & Cuijpers, 2013) (Manual formare EMDR – 2023).

Astfel, în meta-analiza au fost incluse:

• 15 studii clinice care compară efectele terapiei EMDR cu și fără MO (mișcări oculare) cu cele ale EMDR fără MO.
• 11 studii de laborator (în context non-terapeutic): efectele MO în timp ce persoana se gândește la o amintire traumatica vs aceeași procedură fără MO.

„Concluziile studiului efectuat pe 849 participanți: Mărimea efectului în cazul efectului adăugat al MO în studiile care au avut în vedere tratamentul EMDR a fost moderată și semnificativă (indicele d al lui Cohen = 0.41). Pentru cel de-al doilea grup de studii de laborator, mărimea efectului a fost mare și semnificativă (d = 0.74). Cea mai mare diferență a mărimii efectului a fost calculată pentru valorile intensității (vividness) imaginilor mintale în studiile din context nonterapeutic (d = 0.91). Datele au arătat că fidelitatea tratamentului a acționat ca variabilă moderatoare asupra efectului MO în studiile din context terapeutic.” (Manual formare EMDR 2023)

Există mai multe teorii ce încearcă să explice mecanismul prin care BLS – Stimularea Bilaterală, potențează semnificativ efectele terapiei EMDR, fiind considerată o componentă cheie a acesteia. BLS implică utilizarea mișcărilor laterale ale ochilor, atingeri sau sunete care alternează între partea stângă și cea dreaptă a corpului, excitând alternativ cele două emisfere ale creierului, emisfera stângă și emisfera dreaptă. Deși, după cum am expus mai sus, mecanismele exacte ale modului în care funcționează BLS în contextul EMDR nu sunt pe deplin înțelese, unele teorii sugerează anumite efecte terapeutice:           

Procesarea memoriei: procesarea amintirilor dureroase (traumatice), permițându-le să fie integrate într-un mod care le reduce intensitatea emoțională. utilizând simultan BLS. Stimularea bilaterală angajează ambele emisfere ale creierului și poate imita procesarea naturală care are loc în timpul somnului REM (Rapid Eye Movement).

Atenție duală: Utilizarea BLS necesită ca pacienții să păstreze amintirea traumatică vizată în minte, concentrându-se simultan pe stimularea bilaterală externă. Această atenție duală (dublă) îi poate ajuta pe pacienți să abordeze și să proceseze amintirile traumatice fără a fi copleșiți de ele prin posibilele abreacții, prin oferirea unei modalități gradate și structurate de a se angaja cu „materialul” traumei. Pe de o parte pacientul se află cu un pas „în amintirea dureroasă” (fiind într-o stare de relaxare), iar cu un altul ”aici și acum”, creându-se o punte în integrarea corectă amintirii.

Reorganizare cognitivă: BLS poate contribui la reorganizarea cognitivă ajutând pacienții să lege amintirea traumatică cu credințe mai adaptative și pozitive. Pe măsură ce amintirea traumatica este procesată, convingerile pozitive sunt întărite simultan, ducând la o schimbare a răspunsului emoțional al individului și reducând puterea credințelor negative asociate cu trauma.

Reglarea excitării: Natura ritmică și repetitivă a stimulării bilaterale poate ajuta la reglarea nivelurilor de excitare. Pentru persoanele cu afecțiuni legate de traumă, gestionarea excitației crescute este crucială în timpul proceselor terapeutice. Se crede că BLS contribuie la un efect calmant, permițând indivizilor să rămână concentrați asupra memoriei traumatice, fără a fi copleșiți de suferința emoțională.

Este important de reținut că, deși BLS este o componentă importantă, un instrument al EMDR, eficacitatea generală a EMDR nu se poate baza doar pe acest aspect. Se poate de asemenea afirma că, ceea ce joacă un rol semnificativ în succesul terapiei este procesul EMDR în totalitatea celor opt faze ale sale, împreună cu relația terapeutică ce se stabilește între pacient și terapeut. De aceea sunt efectuate cercetări, unele în curs, pentru a înțelege mai bine mecanismele specifice de acțiune asociate cu EMDR și componentele sale.

Din punct de vedere terapeutic, EMDR este indicat ca metoda de tratament, sau tratament adjuvant, atat la adulti, cat si la copii sau adolescenti sau chiar cupluri, intr-o paleta larga de afectiuni si tulburari. O enumerare a acestora, neexhaustiva cuprinde: tulburari de fluenta vorbirii cu debutul in copilarie (balbaiala), ADHD, ticuri, tulburare depresiva majora, tulburare depresiva persitenta (distimie), tulburare de anxietate de separare, mutismul selectiv, fobie specifica, tulburare de anxietate sociala, tulburare de panica, agorafobie, GAD, OCD, adunarea de obiecte in exces (Sindromul lui Diogene), tulburares disociativa de identitate, amnezis disociativa, tulburarea de depersonalizare/derealizare,  tulburarea de somatizare si tulburarile conexe, anxietatea, tulburarea somatoforma (conversiva), tulburari de alimentatie (inclusiv Pica, evitarea/restrictionarea consumului, anorexia nervoasa, bulimia nervoasa), ruminatia,. tulburarile de somn (insomnie, hipersomnie, trezire in faza non-REM, trezirea confuza), tulburarile erectile, tulburari de comportament, tulburarea opozitionala, tulburarea exploziva intermitenta, adictiile si tulburarile legate de consumul de substante), tulburarea de personalitate antisociala, tuburarea de personalitate borderline, voyeurism, exhibitionism, tulburarea de atasament reactiv, tulburareile de atasament dezinhibata, tulburare de stres acut, tulburarile de stres posttraumatic, tulburarile de adaptare.